Barbatii.

Ii spuneam unei prietene acum cateva zile intr-un mail ca niciodata un barbat nu iti va putea oferii ceea ce iti ofera o prietena. Prietena ta cea mai buna. Ei sunt altfel. Sunt incapabili genetic sa nutreasca sentimente. Nu o spun cu nici o nota de rautate. Asa sunt ei, nu ai ce sa le faci. Oameii nu se schimba. Asa sunt barbatii programati, din fabricatie. Nu e neaparat vina lor (nu le iau apararea dar asa e). Stiti toate cum se intampla intr-o relatie. La inceput e totul numai miere iar dupa incepe totul sa se duca de rapa. Nu stiu de ce se intampla asa. Cred ca asa e scris. La un moment dat toti ajungem sa ne plictisim unii de altii. Dar de ce ? Cand se presupune ca niciodata nu vei ajunge sa cunosti destul o persoana. De ce te plictisesti cand ar trebuie sa descoperi lucruri noi despre acea persoana in fiecare zi ? Daca iubesti se presupune ca nu te plictisesti, nu ? Am prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Sunt ca un copil mic care intreaba : Mami, de ce trebuie sa ma duc la scoala ? sau De ce sunt copacii verzi ? Pentru ca asa sunt draga mea, asa au fost facuti de Doamne Doamne.

Nu voi putea niciodata sa inteleg de sunt cum sunt barbatii. Poate ca si pe ei, asa ca si pe copaci, verzi, asa i-a lasat Dumnezeu. Sut ferm convinsa ca barbatii nici acum, nici peste 100 de ani nu se vor putea schimba. Pentru ca oamenii nu se schimba. Ei doar se prefac.

Nu cred. Nu vreau. Nu astazi !

Probabil ca nici nu imi voi aduce aminte de ziua asta. Nu imi voi aduce aminte ce am facut. Nu va fi nimic special. Mi-am dat seama ca daca nu faci nimic special, ziua aceea e pierde. E ca si cum ai delete. Ca si cum ai mai pierde o zi, o saptamana, o luna, poate char un an in care sa nu faci nic, doar sa stai si sa fi absorbit in rutina. Intr-o zi te vei ineca in ea, si nu vei avea vesta de salvare. Te vei afunda din ce in ce mai mult in banalitate, vei fi un prototip basic. Nu vei incerca sa te diferentiezi de altii. Vei fi exact ca ei, vei fi la fel de introvertit si de simplu ca si ei. Nu vei avea nimic special, nu vei exceptia de la regula pe care toti ne-o dorim sau cel putin ne-o doream. Nu, nu vom incerca sa schimbam nimic, nu ne vom modifica, nu ne vom colora suflete, ele vor ramane gri, din fabricatie. Vom fi banali, la fel, nici macar hainele nu ne vor mai diferentia, nici parul, nici chiar chipul ca doar de aceea exista in ziua de azi operatii estetice, pentru a ne putea schimba infatisarea, pentru a fi toti la fel. Toate femeile vor fi slim, asa cum ne dorim toate in ziua de azi, barbatii isi vor creste muschii cu steroizi ca sa nu trebuiasca sa miste nici macar degetul mic, si dimineata, hop ce mare a crescut muschiul, cum ? pai am fost la sal normal.... Sper sa fiu doar eu pesimista din cauza vremii, dar asa vad eu lumea in 30 de ani.

afacerea.

Bun, azi nu voi mai scrie alte obsedate si obsedante ganduri de-ale mele. Nu, voi scrie despre fericire, despre speranta, despre iubire in definitiv. Pentru ca aceste ingrediente dupa pararerea mea sunt cele mai importante, nu banii, eu cred ca banii nu aduc deloc fericirea, ba mai mult ei aduc nelinistea si iti distrug viata privata. Stiu asta din viata vedetelor care nu au viata personala, ele traiesc pentru amuzamentul nostru. Si ce le-a facut celebre ? Banii bineinteles. La televizor apari fie ca esti multimilionar, fie ca esti mort. Una din doua. Eu va garantez ca nu voi aparea la televizor doar pentru ca scriu pe blogul acesta care probabil ca nu il citeste nimeni. Si nici nu imi pasa daca cineva il citeste pentru eu scriu acum pentru a ma descarca, pentru a nu tine in mine acele ganduri caci daca ar ramane acolo intro zi ar face boom si nu cred ca ati vrea sa stati in preajma mea pe atunci.

Sper ca copiii mei nu vor trai intro lume atat de hamesita si de flamanda. O lume in care eu din pacate am fost facuta sa traiesc. O lume care e invidioasa e geloasa pe tine pentru ce ai, in loc sa te felicite ca si sa fie bucuros pentru tine. Si prietenii, da cei pe care tu ii consideri prieteni cred aceste lucruri despre tine, stiu ca tu vei spune ca ce abureli zice si asta aiaci, dar e adevarat, nici macar prietenii in ziua de azi nu iti mai doresc binele, isi doresc sa profite de pe urma ta, se impretenesc cu tine doar daca au ceva de castigat din prietenia aceea, in zilele noastre pana si prietenia e o afacere, dar una fara contract, una in care numa o parte castiga si cealalta ramane ranita.

PS: nu mam putut abtine sa nu va impartasesc gandurile mele, nu mai luati in seama prima propozitie :).

viata. banalitate sau complexitate ?

Stii, viata mea este haotica, din multe puncte de vedere pe care nu am timp si nervi sa le scriu. E haotica dar o iubesc. Chiar daca sunt un copil si unii cred ca sunt perfect normala si banala intr-un anumit fel, mie imi place sa cred ca sunt speciala; ca sunt exceptia de la regula, ca sunt acel 0,1 %. Pentru ca daca voi inceta sa cred asta nu voi mai avea un scop in viata. Si fara un scop, mai are rost sa traiesti ? Exista acei oameni care spun ca nu le plac surprizele, ei bine eu cred ca acei oameni sunt lipsiti de spontaneitate. Surprizele sunt cele care dau drumul adrenalinei in tine, surprizele, pentru mine, sunt sarea si piperul vietii. Daca nu ai surprize e ca si cum ai manca viata fara sare si piper, si asta dupa parerea mea e o risipa. Traiesteti viata pana la ultimul picur.