Barbatii.

Ii spuneam unei prietene acum cateva zile intr-un mail ca niciodata un barbat nu iti va putea oferii ceea ce iti ofera o prietena. Prietena ta cea mai buna. Ei sunt altfel. Sunt incapabili genetic sa nutreasca sentimente. Nu o spun cu nici o nota de rautate. Asa sunt ei, nu ai ce sa le faci. Oameii nu se schimba. Asa sunt barbatii programati, din fabricatie. Nu e neaparat vina lor (nu le iau apararea dar asa e). Stiti toate cum se intampla intr-o relatie. La inceput e totul numai miere iar dupa incepe totul sa se duca de rapa. Nu stiu de ce se intampla asa. Cred ca asa e scris. La un moment dat toti ajungem sa ne plictisim unii de altii. Dar de ce ? Cand se presupune ca niciodata nu vei ajunge sa cunosti destul o persoana. De ce te plictisesti cand ar trebuie sa descoperi lucruri noi despre acea persoana in fiecare zi ? Daca iubesti se presupune ca nu te plictisesti, nu ? Am prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Sunt ca un copil mic care intreaba : Mami, de ce trebuie sa ma duc la scoala ? sau De ce sunt copacii verzi ? Pentru ca asa sunt draga mea, asa au fost facuti de Doamne Doamne.

Nu voi putea niciodata sa inteleg de sunt cum sunt barbatii. Poate ca si pe ei, asa ca si pe copaci, verzi, asa i-a lasat Dumnezeu. Sut ferm convinsa ca barbatii nici acum, nici peste 100 de ani nu se vor putea schimba. Pentru ca oamenii nu se schimba. Ei doar se prefac.