ce le spunem copiilor

Le vom spune copiilor ca viata lor se va schimba, cu vorbe inselatoare si lase, le vom spune ca nu trebuie sa fie nelinistiti. Parintii lor ii iubesc, asta e ceea ce conteaza, le vom repeta. Parintii lor sunt la pamant, epuizati de noptile fara somn, de incercarile de salvare, de lungile tuneluri comatoase, fara speranta, dar parintii lor vor ramne in picioare in fata copiilor, aproape surazatori, pronuntand doua fraze, nimic mai mult, sau doua trei fraza deosebite de data aceasta, o inlantuire de cuvinte care vor rosti iubirea si sfarsitul iubirii, iubirea pe care o au pentru copii si care nu o mai au pentru ei insasi. Doua fraze care vor ucide ceva in copii, dupa ce au omorat ceva in noi. Ii vom chema insa pe copii, in seara asta, decisesem, inainte sau dupa masa, nu am putut insa alege. Ne vom aseza toti patru in salon sau in jurul mesei de la bucatarie. Gandeam sa evitam seara, din cauza noptii care vine imediat. Voiam sa evitam sa ne indureram copii, dar totusi am confirmat statisticile. Vom incerca sa relativizam in noi, inscriindu-ne in marea miscare care ii separa pe tati de mame. Le vom aduce dovada ca iubirea nu este nimic, nimic din ceea ce i-am lasat sa creada. Le vom taia scurt iluziile, le vom transmite gustul neimplinirii. Le vom aparea intr-o zi deplorabili si vinovati, aproximativi. Vom spune "noi" pentru ultima oara, apoi vom vorbi ca toti parintii despartiti, vom spune "tatal tau", vom spune "mama ta" si mai ales vom trece la persoana 1 singular. Vom incerca sa nu ne tradam prea mult amputarea. Vommai spune "noi" in aceasta seara, "noi trebuie sa va vorbim", "noi am hotarat, tata si cu mine". Ne-am decis sa nu mai spunem "noi", e o constrangere noua, un soi de joc, e un urias joc de orientare in adancul padurii, veti vedea, va veti amuza copios. Il veti avea pe tata de-o parte si pe mama de cealalta si nu-i veti mai zari niciodata impreuna, va fi fiecare intr-o cabana, nu va fie teama, nu e povestea lui Tom Degetel, tata si mama nu va vor parasi, dimpotriva ei se vor lupta unul cu altul ca sa va aiba, vor deveni dusmani ca sa va pastreze. Veti vedea, e mare aventura, tata ssi mama vor dori sa va faca pe placere tot timpul, veti avea doua Craciunuri si doua aniversari, si doua camere si doua televizoare. Veti vedea cum veti creste, veti invata sa va faceti bagajele singuri, sa nu va uitati ursuletul de plus si medicamentele. Veti deveni aventurieri ai timpurilor moderne, mereu in miscare, cu o legaturica in spate, veti invata sa calatoriti singuri, veti urca in autobuz si veti cobori la a 12 statie. Veti merge la coafor cu tata si la dentist cu mama, la buni Jeanne cu tata si la buni Yvonne cu mama. Veti vedea cum viata voastra isi va urma cursul, cum se vi se vor deschide caile, caile veti trai de doua ori aceeasi situatie, veti avea dreptul la mare, dar si la munte, veti merge la cinematograf, veti manca mai multe inghetate, vetiave doua pijamale. Va veti infrupt cu toate bunatatiile. Veti deveni campionii calendarelor, veti invata sa numarati zilele, jumatatea vacantei, saptamanile pare, veti deveni migratori, aproape ratacitori. Veti fi asteptati cu speranta, intoarcerea voastra va fi o sarbatoar, nu v1eti mai cunoaste rutinaparintiilor blazati, a parintiilor satui de prostiile voastre, de cat de mult va ia adorminti. Veti intr-o oarecare masura ca acei copii singuri la parinti, cu unicul vostru parinte. Veti putea sa va permiteti orice, pentru ca veti suferi, veti auzi ca sunteti tulburati, veti avea note proaste la scoala si va fi normal, veti avea note bune si va fi nesperat, veti avea migrene, va va durea burta si va fi logic, orice veti face va fi greseala parintilor vostri despartiti. Vi se va propune sa mergeti sa vedeti un psiholog, un domn caruia ii veti putea spune problemele voastre, dar nu va veti da seama despre ce problema este vorba, va este foarte bine. Veti da caterva lovituri de picior in curte, in recreatie, va veti da cu capul de perete uneori, veti face desene in rosu si negru, mereu acelasi incendiu, dar este foarte bine. Veti fi ascultatori cu tata, dar si cu mama, veti dori sai faceti pe placere si unuia, si altuia, veti deveni regii amabilitatii, il veti apara pe fiecare parinte in parte. Veti fi mesageri, cei prin care totul se intampla, veti fi auzit fraze mici ici si colo in timpul mesei, convorbiri telefonice, veti face in asa fel incat informatiile sa fie transmise, cu toata inocenta, veti raspandi indoiala din cauza propriei voastre frici. Veti trai in teama, vet inchide ochii, la serbarea de la scoala, cand tata se va apropria de mama, nu veti dori sa vedeti cand, in curte, unul in fata celuilalt, in picioare, isi vor vorbi, veti trai cu frica, dar si cu speranta ca printii vostri vor locui din nou impreuna. Veti resimtii ceva ciudat. Seara in patul vostru, nuveti adormi imediat, uneori veti avea ganduri complicate, va veti inchipui ca totul este din vina voastra, copiii fiind cei care ii despart pe parinti. Va veti spune ca e mai bine sa dispareti, veti astept sa cresteti. Veti prefera sa va faceti uitati, va veti prelinge pe langa pereti, veti fi cuprinsi de toate contradictiile, nu veti voi sa deranjati, dar va va fi teama sa nu existati. Veti fi prinsi in aceasta sfartecare, nu va merge niciodata. Veti simti lipsa, veti dori sa va intoarceti, veti avea nostalgia cpilariei voastre dintai, veti face din nou pipi in pat. Veti refuza sa cresteti, veti intoarce de o suta de ori carnea in gura. Veti voi sa dormiti amandoi in aceeasi camera si in curand in acelasi pat, fratele cel mare si sora cea mica. Nu veti putea adormi fara lumina aprinsa si usa deschisa. Veti voi sa dormiti impreuna si veti deveni mama si tata, veti ramane lungiti unul langa altul, nu va veti mai desparti niciodata.

maia :x.